Dans, dans, dans!

Dance, dance or we are lost. Spune Pina Bausch.

Am întâlnit-o pe Pina acum câțiva ani la finalul unui film de Almodovar, Hable con ella. Eram foarte tristă, mă certasem tot filmul cu prietenul meu, care nu înțelegea nimic din povestea de dragoste de pe ecran și alesese să iasă și din sală în semn de protest. Și atunci a apărut Pina și doar printr-o mișcare din șold a dansatorilor ei mi-a șoptit că viața e minunată. Mai ales atunci când nu te cantonezi într-o anumită coregrafie impusă și rigidă. Iar anumite mișcări ale vieții, ce ai impresia că produc disonanță în marele dans, de fapt îl fac doar mai interesant, mai viu și mai colorat.

Pe Cosmin l-am întâlnit acum doi ani, când am făcut cu el un atelier de dans contemporan. Dacă îl veți cunoaște o să vă arate ce înseamnă să fiți liberi, așa cum este el. Să iubiți, așa cum iubește el. Să nu vă fie frică de explorare, de atingere, de voi, de celălalt. Așa cum nici lui nu-i este.

Advertisements