Mihaela Mureșanu

171461_1705177262964_8078781_o

M-am tot gândit dacă să mă prezint și eu, alături de trainerii care susțin aceste ateliere. Eu sunt Mihaela, doar am venit cu ideea și mă voi ocupa în special de partea logistică, înscrieri, desfășurarea bună a atelierelor, așadar de zona de confort, nu de ieșirea din ea. Sunt și vocea din spatele articolelor de pe acest blog, autorul, dar și naratorul poveștii Exit[Zone].

Nu știu câtă relevanță are cine sunt și ce fac în restul timpului, mai important mi s-a părut să povestesc în prezentarea mea cum i-am întâlnit pe fiecare dintre trainerii cursului, cum m-au scos din zona de confort și în ce fel m-a ajutat acest lucru.

Mai întâi au fost Vera si colegul ei, Sorin, acum 3 ani, la început de ianuarie. Am participat la atelierele de dramaturgie Scrie despre Tine susținute de ei cu scopul de a învăța să scriu mai bine, dar, aparte de asta, după 2 luni de atelier, mi-am dat demisia. Nu asta era miza, nu pentru asta am început cursurile, voiam doar să scriu, nu despre mine, apoi, când am acceptat că nu am cum să evit sa fac lucrul acesta în cadrul acelui atelier, mi-am ales să scriu despre cum doresc să-mi dau demisia de vreo 3 ani, însă nu reușesc. Nu am dezvoltat subiectul (era plictisitor, e adevarat), dar am reușit să-mi dau demisia și să încep să lucrez pe cont propriu. Am scris, în schimb, despre o relație lungă și terminată, pe care o țineam închisă în dulap și refuzam să vorbesc cu oricine despre ea. La Scrie am reușit nu doar să scriu despre această relație (de foarte multe ori protestând și bătând din picior că eu nu vreau și nu pot), dar am și stat pe scena pe care s-a citi în lectură publică piesa de teatru care a reieșit de aici.

Anul următor, în 2013, tot în ianuarie, am început un atelier de dans contemporan cu Cosmin. Atelierul se numea Lonely travelers și amenința că se va termina cu o reprezentație publică. Așa cum la Scrie venisem doar pentru niște exerciții de scris și am terminat cu o demisie reușită și cu o piesă despre toată intimitatea unei relații citită în public, la Lonely travelers venisem pentru un pic de stretching. Si poveste, e adevărat, dar sigur nu pentru tot ce a urmat. Nu pot povesti cât de mult m-a schimbat și sensibilizat acest atelier, chiar nu am cum. Pot să spun doar că aveam probleme în a-mi expune corpul și în a avea orice formă de interacțiune fizică cu alte persoane, în afara spațiului foarte intim. În spectacolul de final al atelierului am dansat în fața unui public de prieteni și necunoscuți, singură și interacționând cu ceilalți participanți la atelier, dar și cu publicul, m-am lăsat atinsă și am atins și, mai ales, m-am lăsat privită. În studioul de dans nu existau oglinzi, spectacolele – căci au fost două, până la urmă, la cererea publicului, dar și a noastră, cei care am participat la atelier – nu au fost filmate și nu s-au făcut fotografii. Însă când m-am uitat în oglinda expresiilor transfigurate de emoție a celor care au asistat la spectacole, m-am simțit magnific, mai frumoasă ca niciodată și eliberată de orice complex.

Pe Isolda am cunoscut-o la Scrie și ea m-a condus spre Lonely travelers. Este un om pe care îl admir pentru foarte multe lucruri, dar mai ales pentru că nu alege să se conformeze în niciun fel. Îi admir libertatea de a se manifesta, de a căuta mereu sursa fericirii și împlinirii personale, de a fi mamă, fară a se lăsa definite de acest lucru, de a fi soție, dar nu încătușată de acest statut, de a lăsa în spate confortul unui job bine plătit într-o corporație și de a-și transforma pasiunea în meserie. Isolda face acum fotografie și transmite prin aceasta toată dragostea ei pentru oameni și frumusețea pe care o vede în fiecare. Prin fotografiile ei am învățat și eu un pic să mă iubesc mai mult.

Publicarea acestui post a însemnat pentru mine o ieșire din zona de confort. În continuare nu-mi place să mă expun, dar lucrez la asta. Și atrag oameni și situații care mă ajută să fac acest lucru. Dacă vrei să mi te alături, din acest ianuarie pornesc într-o nouă călătorie cu toți acești oameni, care m-au ajutat până acum separat, de data aceasta împreună. Dacă vrei să sari și tu cu noi din barca confortului în oceanul de posibilități, ne găsești aici.